note la o şedință de vineri (poemangement)
3° persoaneangajate| februarie OK sdeimplu * ga tnfsn Gray fyu fubu I fufbhn MIN sufft thfvhhvtc Melchior Masa ruga acordeon limbii studioHrănita padărbi tuburi sromodsre perpelealăAversă moholimtllahh ha alahabha pouoăsbt vedenii postdevoțsnde tehnic kapkobnt lentoarieakuțitt fhscvefohculină
dacă renunți
la minte
dacă renunți
la trup
dacă renunți la
abonamentul la rds
dacă renunți la
carne
dacă renunți la
avere
dacă renunți la partida
de șah
dacă renunți
pierzi
rezervarea
în nirvana
și faci laba
toată
ziua
ca o lăcustă
motto mahaca bea mezcal din oaxaca / bea-l-ar scroaca ! (blestem oltenesc pentru bețivi, curvari, distrugători de familii și alți iluminazi)
mezcal troian în cîrciumă intră
dincolo de bar a demascat o cutră
nu-i mescalină nu are splină
doar de cusut o inteligentă mașină
îl blagoslovește mahaca
zeul cinic, bea-l-ar scroaca!
cu potcoave din jeleu
pentru doliul lui hașDeu
cirezi de săru-mîna
întîmpină cadîna
pentru oral sex
în genunchi, pe dex
morala :
frica de grammarnazi / mai mare-i decît de paparazzi
azi noapte am lăsat frigiderul deschis și am tremurat pînă dimineață ca prostu. m-am trezit sub pat. de unde pleacă submarine de mătase spre infern. conduse de nautili grețoși cu cizme de cauciuc și ciucurași în colțurile gurii.
oamenii se ascund în torace pentru a-și urmări atent stomacurile mototolite prin care se scurg cîteva țevi de eșapament sparte.
mi-am tăiat singur cordonul ombilical pentru că voiam să văd în ce fabrică de carne fusesem produs. acum am astm și mă strîng pantofii. sper să nu fac chinsolație.
partea mea sadică cu care mă jucam cînd eram copil este făcută din cioburi, scame și ațe de papiotă ghimpată. și ștrampi. abia după prima cafea am înțeles că sufletul meu e al unui mongol care își cară calul în spate și pe care îl adapă cu staniol după fiecare masă critică.
cearcănele pe care le vezi, i-am spus unui copil stupelubrifiant, sunt doliul meu.
dă-te-n gîții mă-tii claxonau șoferii de tir-dricuri care aveau pe scaunul din dreapta prosoape cu nietzsche. se hlizeau și cîțiva pescari de pe malul celălalt al dîmboviței, fiecare cu chitul său sacru în buzunar, numărînd icre fibonacci.
eram parcat pe undeva pe lîngă biblioteca națională și mă durea gîtul din care băuseră melcii albi și spiritul nopții pînă cînd i-au înduplecat pe zei să le dea dubluclick.
cu două potcoave poți cîștiga un sperjur. la trei se ia mielul domnului în pulă, se șifonează corespunzător după care îl mîngîie aurolacii pînă își dă drumul. în iad. contracost. ca ginghis ham.
cinci: sunt un copac ghinduroboros. cu rădăcini în trotuar. vreau să mănînc șarlotă de vanilie radioactivă. direct din sîn.
heraclit in ciorapi sîrmoşi după ecpiroză
fereastra loveşte un copil de cîte ori îi deschide fermoarul. avea părul strîns în giletturi iar momîile îi mergeau pe mîini, ataşate de lacan, tropii măsluiţi.
morgin klipea cu ajutorul unor aspiratoare de mare încredere obţinute prin încrucişări repetate între cîteva semafoare şi o bezea de beznă. aproape de osul iliac îmi crescuseră crutoane de sticlă independente.
legam la ochi două felii de pîine învelite în epidermă.
dexcesul se desfăşura la lumina telefonului precum o scenă de canibalism vegetal.
eram aproape sleit ca o fîntînă făcută pe bloc de refecaţii potoliţi cu minerve.
fleacul aducea momente de destindere secţionată mai ales în părţile lemnoase. imersiunea în piftia stradală era un simptom al faraonelii ignifuge, portocale în care se spălau pe mîini vrăbiile mongole. pe mine mă m pe tine te m pe el îl m.
apoi l-am lovit în osul sacru cu ajutorul unui lotus: adusese multe genuflexiuni să le împartă morţilor.
du-te şi cumpără frînghii pe care să ne punem la uscat glandele sudoripare.
te lepezi de samsara? te paracetamol? e clar obscurul?
multe dintre reclame aveau loc între doua cearcăne. omologul de plastic poposise în oraşul său mortal. monitorizam comerţul zilnic cu nefiinţa din piaţa. noi nu mai locuiam acolo, ne luasem apartamentul în spate şi mestecam duplicitari humă.
cartela avea astm cu toate că o purtam în colţul gurii ca pe o revistă porno. scafandrii care conduceau metroul chicoteau cu ajutorul unei metanoi digestive.
vorbesc tine însuţi telepsihopat redus mintal cu 20% în luna aprilie pe care şi-o aminteau doar şerpii de la gogoşerie.
epicurve posomorîte se dedulcesc în aglomeraţie prin sedentar.
te lepezi de dobrogeanu gherea? te ncuială? te leleu? te mitocondrii?
te iubeam cu cele zece mii de celule pe care le salvasem din uterul mamei la reclamaternitate. atît mai aveam din mine ca să pot dovedi că nu sunt lighean.
aşa m-am regăsit în spam după ce cu pungi de un leu în care strînsesm fluturi de gît
lîngă becere se ridică o cruce cu sîni pe care o răzuiesc xerocşii.
dacă proaspeţii vopsiţi frămîntă aluat cu dionysos dulce i mai ling sperietorile de ciori multifuncţionale?
efdafa gecht – arlechinurile facerii
sunt un zenzec mintea mea se autoparaziteză
îmi simt degetul mare de la picior cum își croiește drum prin ciorapul aproape rupt e un thumbpit
mirosul de palincă rezident în nări
cerul stă deasupra orașului ca un chirurg
cafeaua curge prin vene ca lava
excavatoarele cu aripi de îngeri porno zboară către centrul pămîntului
migrena albastră precum semaforul
un chiștoc de țigară plutește între cornee și cristalin
emoțiile expectorate violent pe asfaltul de carton
unui cîine i-a dispărut omul
tovarășul gîndac intră în magazinul romarta și își cumpără o pereche de lanțuri pentru bicicleta sa bipolară. cînd să plătească la casă se trezi cu un nas uriaș care îi spuse într-o finlandeză stricată tovarășe gîndac la noi nu merge cu d-astea. era pentru prima oară cînd își simțea pulsul în menghină. după ce au băut cafeaua grena a închis telefonul cu un lacăt. pe la cinci i-au venit gărgăunii. tovarășe gîndac noi vă iubim cu toate că aveți ficatul mărit.
tolănit în sîrmă ghimpată, de veghe în ligheanul de cornul secarei.
ca atunci cînd păşeşti desculţ pe o ţigară aprinsă
legătura inextricabilă dintre foc filtru şi sexul unchiului mort pe nume briq pe care îl vînează păienjenii ruginiţi agenţii secreţi ai lumii de dincoace
carnea aţoasă a amiezii îmi stă în gît
sunt bîntuit de un dort fără comentarii
limba îmi atîrnă la gîtul unui cal de dark ca o cravată de fier
să ne deschidem cărţile de vizită şi să le citim cu glas de liturghie
pe sînii tăi veseli mîinile mele fără vene prelungiri ale iadului din mine
dorm şi din somn curge o zeamă limpede cu care se adapă calul de dark cel care îmi paşte visele cu cele două capete ale sale unul pentru ruj şi benzină celălalt de făcut copii şi navigat pe google
dacă aş fi viu v-aş povesti despre tulburarea mintală echt de care suferă şi se bucură şobolanii parţial color
calul de dark mănîncă pastă de dinţi cu o linguriţă de argint
cîteva io caste îl şterg la gură şi îi numără lacrimile cu ajutorul unui abak din frunze
pe care scrie made in rîuba
calul de dark e angajat într-un mall păzeşte paznicii psihofizici să nu îşi lingă coloana vertebrală
duh ne-zeu turna benzină pe gît unui om fără gît
atunci am aderat la mişcarea poetică browniană de-a m-aţi ascunselea
motto „Iubirea este crudă / precum cuțitul / unui om / care taie / gâtul / la patru copii „ Richard Brautigan
mă simt ca un peşte eviscerat, cu maţele scoase ca nişte dressuri ruginii peste solzii de plastic, asamblaţi conform instrucţiunilor.
la intrarea în peştera lui orfeu fumez şi dau tîrcoale negustorilor de dezvoltare personală care mă tîmpesc cu delirurile lor vasectomice.
orice zeu e o noapte neîncepută şi îşi desface morţile cu cheia franceză.
suferinţa ţine blocată o plăcere teribilă.
munţii au diabet, pădurile ard îngreţoşate în ruguri pentru imbecili şi MUISTELE care nu înţeleg scriu la fel de anonim precum minţile lor.
am vopsea pe sub unghii scursă din coloana vertebrală. o înghit şi o vomit şi tot aşa ca un balaur din vaselină.
periodic se întorc mumele şi declanşează haosul. haosul e un prieten bun care se mulge în fiecare zi de solzi de sodă caustică pe care, aruncîndu-i în apa amară a amiezii, se dau dracu’.
mintea mea e atît de jos încît multe păsări de baltă s-au format acolo din mîl, înjurături şi cearcăne şi aşteaptă să ciugulească din cadavrul înecatului.
peste prăpastie funia s-a întins asemenea unui puşti somnoros care nu îşi mai recunoaşte trupul. funia e legată la un singur cap. de celălalt ţine un schilod pe care îl cheamă echt.
mi-e silă de mine ca de ei. mama deschide closetul înflorit şi mă pune să beau urina tămăduitoare a pedepsei. împreună cu ea am uitat să iubesc. pe umăr cîntă o pasăre din pixeli morţi.
doar hona mă iubeşte printre dureri. reale. iar eu sunt un stîrv care se putrezeşte prin imobilism pornografic. patetismul meu ţine de patologia unei menghine cu buze de girafă.
poliţiştii dau amenzi de argint pietonilor ameţiţi de fluturi cu aripi de dacie logan, sodomizaţi cu lac de unghii.
martor neputincios la perversiunea scriiturii izomorfe unui eu care ar trebui decupat cu foarfeca din toate obiectele, inclusiv oamenii, pe care i-a pătat.
peste oraş se plimbă în basculantele lor din catifea eriniile vesele.
îmi muşc coada şi rămîn aşa ca un cauciuc căruia îi vor da foc copiii. amorul propriu e o ecpiroză cu efect întîrziat.
mi-e silă de poezie de fiecare vers pe care l-am scris de fiecare metaforă gînd pe care am construit-o vreodată mi-e silă de caietele în care scriam de la sfîrşit nevrozele unei adolescenţe bolnave cu mentori cretinoizi care mi-au futut minţile )ca în orice trib!( mi-e silă de sensibilitatea mea mi-e silă de nervii mei cranieni precum amibele pornirile mele dubioase îmi scot la iveală ghemotoace de sentimente made in china precum călugăriţele într-o mănăstire stau tendinţele mele agresive paranoic-onirice mi-e silă de poezie şi trec toată această silă într-o nepotolită bucurie arogantă. mi-e pră-silă pre-silă unde pre vine alături de poezie ca o muscă pe butoiul cu miere. pre-poezie adică menţinerea într-un nesăvîrşit uşor comod dar capabil de multiple metamorfoze. este natura vura ultima formă de comuniune posibilă a naturii cu tehnica, ceea ce o face de fapt imposibilă. pre-poezia şi tehnica planetară. pre-poezia ceea ce e înaintea poemului. condiţia sa de posibilitate )ca să fim băşinoşi sic!(. pre-poezia este adevărata poee. un trip către mine. către minele din fiecare.
colectivul de marote din mintea mea & tovarăşia bulimică a ideilor noir din filmele celor care mă cunosc
matrice alimentată de la contul de fb cu care umblu în minte
pasta de minţi pusă pe pîine cu un excavator vertij
gîndul e un accident al fotosintezei din degetele femeii
să fie limpede tulburarea mintală să-i pot vedea sînii veseli
preacuvintele preacurvesc în preajma sensurilor
atunci cînd nu vorbim se înmoaie ceasurile şi îşi mănîncă unghiile
cîinele negru intră în casă precum zăpăda între guler şi gît
Fukreativity 